Stația 2 – Casele
Casele Biertanului
Ai ajuns la cel de-al doilea punct al Potecii multiculturale. La prima oprire ai descoperit povestea Biertanului și a târgului prosper care s-a dezvoltat aici. Acum te invităm să privești mai atent casele din jurul tău. Și ele spun o poveste.
Privește în jur – te afli pe strada Horea, fosta Untere Quergasse (Ulița Mălaiului). Pe măsură ce mergi mai departe, privește șirurile de case aliniate de-a lungul străzii și încearcă să observi diferențele dintre gospodăriile săsești și cele românești, încă vizibile în arhitectura lor.
La început, locuințele sașilor din Biertan erau simple, construite în mare parte din lemn și acoperite cu stuf. Pe măsură ce târgul s-a dezvoltat, iar agricultura, viticultura, meșteșugurile și comerțul au adus prosperitate, s-au schimbat și casele. Din secolul al XV-lea apar construcțiile pe fundații de piatră, iar mai târziu lemnul este înlocuit treptat de cărămidă. Forma gospodăriilor pe care le vedem astăzi s-a conturat mai ales de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea (1700-1850), când vechile case din lemn au fost treptat înlocuite de construcții din piatră și cărămidă.
Privește felul în care sunt așezate: casele stau una lângă alta, cu latura îngustă și frontonul către stradă. Între ele, ziduri și porți înalte închid gospodăria, separând spațiul familiei de uliță. Dincolo de poartă se aflau curtea și anexele gospodărești – grajduri, șuri și spații de depozitare. Această organizare, caracteristică satelor săsești din Transilvania, s-a păstrat în mare măsură până astăzi.
Unele case din Biertan spun însă și povestea ocupațiilor celor care le-au construit. Într-o regiune cunoscută odinioară drept Weinland – „Țara Vinului” –, pivnițele puteau avea acces direct dinspre stradă, pentru ca butoaiele să poată fi transportate mai ușor. Iar prosperitatea se vedea și pe fațade: lucarne ovale, medalioane, ancadramente și ornamente vegetale sau florale decorau casele, uneori într-o adevărată întrecere între gospodari.
Dar Biertanul nu a rămas o comunitate locuită doar de sași. Românii erau prezenți aici de mai mult timp, la început mai ales ca păstori și lucrători agricoli, iar din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea numărul celor stabiliți în Biertan începe să crească. Un recensământ din 1715 consemnează deja 34 de gospodari români, iar în deceniile următoare comunitatea devine tot mai numeroasă.
Această schimbare începe să se vadă și în structura satului. Din 1799 este construită biserica ortodoxă, iar în secolul al XIX-lea apare și comunitatea greco-catolică, care își ridică propria biserică în 1856. La începutul secolului al XIX-lea, diversitatea era deja vizibilă și în numărul gospodăriilor: o evidență din 1819 consemnează 247 de case săsești și 70 de case românești. În același timp existau și locuințe ale comunităților rome și băieșe, așezate mai ales spre marginile satului.
Când mergi astăzi pe ulițele Biertanului, nu privești doar niște case vechi. Privești urmele mai multor comunități care au trăit aici, fiecare adăugând ceva la povestea locului.
Dar oamenii nu erau legați între ei doar prin stradă sau prin apropierea caselor. Viața comunității era organizată și printr-un sistem aparte, vechi de secole: vecinătățile. Despre ele aflăm la următorul punct al traseului.
Poteca multiculturală Biertan face parte din proiectul „Dotarea și digitalizarea infrastructurii turistice din comuna Biertan”, proiect finanțat prin fonduri europene aferente Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR),
Componenta C11 – Turism și Cultură, Reforma R1 – Operaționalizarea organizațiilor de management al destinației (OMD)