Skip to content Skip to main navigation Skip to footer

Stația 6 – Moștenirea

O lume în schimbare

Ai ajuns la ultimul punct al Potecii multiculturale.  După ce i-ai descoperit casele, ulițele, meșteșugurile și viile, e timpul să privim Biertanul nu doar în spațiu, ci și în timp.

Lumea despre care am vorbit de-a lungul traseului a supraviețuit timp de secole. Dar secolul al XX-lea avea să schimbe Biertanul mai mult și mai repede decât aproape orice perioadă de dinainte.

Cele două războaie mondiale au afectat profund comunitatea, iar sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a adus una dintre cele mai grele perioade din istoria sașilor transilvăneni.

În ianuarie 1945 a început deportarea etnicilor germani apți de muncă în Uniunea Sovietică. Din Biertan au fost deportate 147 de persoane. Doisprezece dintre ele nu s-au mai întors.

Tot în 1945, reforma agrară a schimbat profund lumea satului: numeroși locuitori și-au pierdut pământurile, animalele și inventarul agricol, iar comunitatea săsească a fost printre cele mai afectate. 

Naționalizarea și, apoi, colectivizarea au schimbat radical vechiul mod de organizare a gospodăriilor. Pentru o comunitate în care pământul, via, gospodăria și atelierul fuseseră vreme de generații elemente esențiale ale vieții familiale, schimbarea a fost profundă.

Și totuși, o parte din vechea organizare comunitară a rezistat. Vecinătățile despre care ai aflat mai devreme pe traseu au continuat să funcționeze și după război, adaptându-se noilor vremuri. Oamenii se ajutau la înmormântări, îngrijeau cimitirul, munceau împreună pentru biserică și comunitate și transmiteau prin vecinătate informațiile importante.

În anii 1950 și 1960, vecinătățile săsești erau încă grupuri puternice de întrajutorare, suficient de bine organizate încât chiar și autoritățile statului le foloseau și le respectau. Iar în 1984, în Biertan mai funcționau nouă vecinătăți săsești.

Vechea structură comunitară nu a dispărut dintr-odată, ci pe măsură cu schimbările din lumea satului. A dispărut treptat lumea vechilor meșteșugari, iar meseriile tradiționale și-au pierdut locul pe care îl avuseseră odinioară în economia satului. Dar poate cea mai spectaculoasă schimbare demografică avea să vină odată cu plecarea sașilor.

Emigrarea către Germania a început încă din perioada comunistă și s-a intensificat în ultimele decenii ale regimului. După deschiderea granițelor în 1990, însă, fenomenul a căpătat proporții cu totul noi. În numai câțiva ani, cea mai mare parte a comunității săsești a părăsit Biertanul, cei mai mulți îndreptându-se către Germania.

Transformările nu i-au afectat însă doar pe sași. Ca în multe alte comunități rurale din România, o parte dintre locuitorii români au plecat spre orașe și centre industriale, în căutarea unui loc de muncă și a unei vieți noi. Într-un timp foarte scurt, o comunitate care construise și locuise acest spațiu timp de secole s-a redus dramatic.

Casele au rămas. Biserica a rămas. Ulițele, porțile, pivnițele și terasele dealurilor au rămas. Dar oamenii care le-au construit s-au împuținat.

Odată cu plecarea lor, s-au slăbit și vechile rețele de vecinătate care ținuseră comunitatea împreună timp de generații, iar Biertanul a trebuit să înceapă un alt capitol.

După 1990, patrimoniul satului a început să fie privit nu doar ca mărturie a trecutului, ci și ca o resursă pentru viitor. Legăturile cu sașii plecați nu s-au rupt complet și întâlnirile lor la Biertan au devenit un mod de a păstra relația cu locul de origine.

În 1993, Biertanul și biserica sa fortificată au intrat pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, recunoaștere extinsă ulterior la ansamblul satelor cu biserici fortificate din Transilvania.

Astăzi, Biertanul este din nou o comunitate diversă. Structura ei s-a schimbat: românii reprezintă populația majoritară, alături de o importantă comunitate romă, de maghiari și de comunitatea săsească mult mai mică decât odinioară. Oameni care au trăit aici dintotdeauna se întâlnesc cu oameni veniți mai recent, cu sași și urmași ai familiilor plecate care revin periodic și cu vizitatori din întreaga lume. Biertanul de astăzi este, într-un alt fel decât cel medieval, tot un loc al întâlnirii dintre oameni și culturi diferite.

Dacă privești acum satul de sus, poți recunoaște aproape toate poveștile pe lângă care ai trecut. În centru se ridică biserica fortificată. În jurul ei sunt casele și ulițele. Dincolo de ultimele gospodării încep dealurile pe care odinioară creșteau viile. Undeva între toate acestea au existat atelierele meșterilor, breslele și vecinătățile care au ținut comunitatea împreună.

Poteca se termină aici. Povestea Biertanului, nu. Ea se scrie în continuare prin locuitorii de azi, prin cei care se întorc, dar și cei care, asemenea ție, ajung aici pentru prima dată.

Dacă ți-a plăcut povestea noastră, spune-le și altora și îndeamnă-i să vină pe la noi. Îi așteptăm cu drag.

Poteca multiculturală Biertan face parte din proiectul „Dotarea și digitalizarea infrastructurii turistice din comuna Biertan”, proiect finanțat prin fonduri europene aferente Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR),

Componenta C11 – Turism și Cultură, Reforma R1 – Operaționalizarea organizațiilor de management al destinației (OMD)