Skip to content Skip to main navigation Skip to footer

Stația 5 – Viticultura

Dealurile, via și dogarii

Ai ajuns la punctul 5 al Potecii multiculturale. Te afli pe dealul Hirbihi, cunoscut odinioară sub numele de Hirschberg. Oprește-te puțin și privește în jur. 

Vreme de secole o parte importantă din viața și prosperitatea Biertanului s-a născut chiar aici. 

Solul și clima din zona Târnavei Mari au favorizat cultivarea viței de vie, iar viticultura a devenit una dintre ocupațiile importante ale locuitorilor. Regiunea avea să fie cunoscută și drept „Țara Vinului”, iar Biertanul s-a dezvoltat ca un important centru agricol și viticol.

Viile au modelat și peisajul. Pentru a putea cultiva pantele, oamenii au modificat dealurile și le-au transformat în terase. Generație după generație, munca lor a schimbat încet geografia locului.

Vinul produs aici era păstrat în pivnițele gospodăriilor, dar tradiția viticolă a Biertanului avea să continue, la o scară mult mai mare, și în epoca modernă. Între 1961 și 1963 a fost construită Crama Biertan, una dintre cele mai mari din județul Sibiu la vremea respectivă. Sutele de hectare de viță de vie de pe dealurile terasate din jur alimentau crama, unde strugurii erau prelucrați cu instalații mecanizate și vinul era păstrat în bazine de mari dimensiuni.

Crama a devenit astfel mărturia unei continuități neobișnuite: o îndeletnicire care modelase Biertanul vreme de secole a trecut de la micile vii și pivnițe ale gospodăriilor la producția organizată la scară mare. Viile au continuat să fie exploatate și după 1990, Jidvei fiind ultimul mare producător care le-a administrat, până în 2011. Odată cu dispariția majorității plantațiilor, crama și-a pierdut vechiul rol de centru de producție.

Astăzi, clădirea există încă, împreună cu marile sale bazine și o parte din vechile utilaje. Din 2024, noii proprietari au redeschis-o pentru vizitare, iar administrația locală vede în recuperarea Cramei Biertan și a tradiției vinului una dintre oportunitățile importante pentru dezvoltarea turistică a localității. 

Dar producerea vinului a creat dintotdeauna și alte nevoi. Vinul trebuia păstrat și transportat. Iar pentru asta era nevoie de butoaie.

Așa au devenit dogarii unii dintre meșterii importanți ai Biertanului.

În 1774, breasla număra opt dogari. În 1823 erau deja 19 maeștri, o calfă și patru ucenici – o creștere care vorbește despre cererea tot mai mare de butoaie pentru vin. În fiecare toamnă, dogarii reparau și butoaiele deteriorate din pivnițele localnicilor.

Materia primă – stejarul – venea din pădurile din jur. Lemnul era tăiat, despicat și lăsat la uscat uneori chiar doi ani, înainte de a putea fi transformat în doage.

Fiecare doagă trebuia modelată cu precizie, încălzită și îndoită, apoi strânsă alături de celelalte până când lua naștere butoiul. O greșeală de câțiva milimetri putea însemna că acesta nu mai era etanș.

Dogarii din Biertan realizau butoaie de vin care puteau ajunge la o capacitate de 3.000 de litri. Butoaiele erau exportate și în alte regiuni viticole ale Transilvaniei, dar și în Ungaria și vestul Europei.

Mai avem însă o ultimă oprire. Continuă urcarea până la punctul de belvedere. De acolo vei putea privi întregul Biertan și vei descoperi ce s-a întâmplat cu această lume în vremurile mult mai apropiate de noi.

Poteca multiculturală Biertan face parte din proiectul „Dotarea și digitalizarea infrastructurii turistice din comuna Biertan”, proiect finanțat prin fonduri europene aferente Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR),

Componenta C11 – Turism și Cultură, Reforma R1 – Operaționalizarea organizațiilor de management al destinației (OMD)