Skip to content Skip to main navigation Skip to footer

Stația 3 – Vecinătățile

Cum se construia o comunitate

Ai ajuns la punctul 3 al Potecii multiculturale. 

Te invităm apoi să privești dincolo de porți și să descoperi felul în care oamenii unei străzi deveneau o comunitate.

În Biertan, a fi vecin însemna mult mai mult decât să locuiești lângă cineva.

Timp de secole, satul a fost organizat în vecinătăți – grupuri de gospodării aflate pe aceeași stradă sau în aceeași zonă, unite prin reguli, obligații și ajutor reciproc. Biertanul a avut inițial 12 astfel de vecinătăți. Fiecare avea propriile statute, iar membrii trebuiau să le respecte.

Regulile priveau aproape toate aspectele vieții de zi cu zi: ordinea și liniștea, paza de zi și de noapte, prevenirea incendiilor, curățenia străzilor, întreținerea căilor de acces și lucrările comune. Vecinătatea putea interveni chiar și atunci când apăreau neînțelegeri între locuitori, încercând să împace părțile.

Dar rostul ei cel mai important era întrajutorarea.

Dacă cineva se îmbolnăvea, avea nevoie de ajutor la muncile gospodăriei sau trecea printr-o situație grea, vecinii trebuiau să fie acolo. La înmormântări, ei pregăteau cele necesare și îi însoțeau pe cei rămași în urmă. Se făceau lucrări împreună pentru biserică, școală și comunitate, iar participarea nu era facultativă: cine nu își respecta obligațiile putea fi amendat.

Fiecare vecinătate avea conducători, propriile obiecte și chiar propriul inventar: mese, bănci, vase, registre și obiecte folosite la evenimentele comunității. Casa conducătorului devenea loc de întâlnire pentru ceilalți vecini.

Și femeile aveau un rol bine stabilit. În unele perioade exista o structură separată, condusă de „mama vecinătății”, care organiza ajutorul pentru femeile bolnave sau pentru mamele care aveau nevoie de sprijin după naștere.

Vecinătățile nu au rămas însă doar o instituție săsească.

După cel de-al Doilea Război Mondial, în Biertan existau 11 vecinătăți săsești, trei românești, una romă și una băieșă. Modelul de organizare fusese preluat și adaptat de comunitățile care trăiau împreună în sat.

Poate că acesta este lucrul cel mai interesant pe care ni-l spun vechile vecinătăți: într-o comunitate, apropierea nu este doar o chestiune de distanță. Se construiește prin responsabilitate și prin ajutorul oferit celui de lângă tine.

Astăzi, în Biertan mai funcționează câteva vecinătăți, dar ele nu mai urmează neapărat harta străzilor, ca odinioară. Oamenii se adună mai degrabă în jurul vârstei, al prieteniilor și al legăturilor construite în timp. Există grupuri formate din oameni de vârste apropiate, iar rolul lor a rămas înainte de toate unul de sprijin reciproc. În momentele grele, acest sprijin devine foarte concret: la înmormântări, de pildă, membrii vecinătății ajută cu organizarea, cu logistica și chiar cu sprijin financiar pentru familie.

Dacă vecinătățile organizau viața comunității, breslele organizau lumea muncii. Continuă spre punctul 4 al Potecii multiculturale, unde vei descoperi povestea meșteșugarilor din Biertan.

Poteca multiculturală Biertan face parte din proiectul „Dotarea și digitalizarea infrastructurii turistice din comuna Biertan”, proiect finanțat prin fonduri europene aferente Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR),

Componenta C11 – Turism și Cultură, Reforma R1 – Operaționalizarea organizațiilor de management al destinației (OMD)