Skip to content Skip to main navigation Skip to footer

Istoria Comunei

Biertan, comună tipic săsească, este situată geografic în centrul României. Așezarea prezintă o istorie bogată în evenimente și fapte. Primele urme concrete datează din secolul IV d.H și sunt reprezentate de piesa creștină numită Donarium, aflată în prezent la Muzeul Național de Istorie din București. Adevărata istorie a Biertan-ului începe odată cu colonizarea sașilor la mijlocul secolului XII, la chemarea regelui ungur Geza II, pentru apărarea graniței de sud a regatului împotriva năvălirilor barbare. Prima atestare documentară a Biertan-ului este din 1283. În evul mediu așezarea cunoaște o dezvoltare înfloritoare, locuitorii ocupându-se cu agricultura și viticultura, dar și cu diverse meșteșuguri aduse cu ei din țara de baștină. Meseriașii s-au organizat destul de devreme în corporații, și, mai târziu, în bresle, ceea ce a dus la elaborarea, în 1376, a primului Statut al Breslelor din cele Șapte Scaune. La începutul secolului XVI erau în Biertan 19 bresle care cuprindeau 25 de meserii. Pe lângă acestea mai existau și meseriași care nu făceau parte dintr-o breaslă anume. Organizarea în bresle a durat până la primul război mondial când producția industrială a sufocat încetul cu încetul producția manuală a maiștrilor meșteșugari, ducând la declinul lor.

Apogeul dezvoltării este atins in secolul XVI când așezarea cuprindea aproape 4000 de locuitori. Întinderea ei era mai mare ca astăzi casele fiind construite din lemn și acoperite cu stuf. În evul mediu, Biertan se dezvoltă ca un centru meșteșugăresc înfloritor, în concurență pentru supremație cu Mediaș. Pierde întrecerea în 1552, dar devine în 1572 reședința episcopilor sași evanghelici și rămâne astfel aproape 300 de ani. Datorită acestui fapt viața spirituală capătă un avânt deosebit. Biserica, școala, personalități însemnate marchează evoluția culturală. Preoții din Biertan studiază la universitățile din Viena, Wittenberg, Jena, Mainz, Köln ș.a și revin cu idei noi. Pe de altă parte fiii Biertan-ului dobândesc un bun renume peste tot în lume.

În secolele XVI-XVII populația Biertan-ului a scăzut foarte mult din cauza invaziilor turcești, războaielor interne, molimelor, ajungând către sfârșitul secolului XVII la cca. 70 de familii, comparativ cu prima jumătate a secolului XVI când era de cca. 1200 de familii. În secolul XVIII comuna a început să se repopuleze cu imigranți germani, care au fost asimilați de sașii de aici. La sfârșitul aceluiași secol erau deja 364 de familii, mai târziu populația scăzând continuu.

În 1867, prin trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar, sașilor le sunt luate drepturile obținute prin ”Diploma Andreeana”, acest moment fiind considerat de către istoricii sași începutul declinului lor în Transilvania.

În secolul XX începe reducerea populației săsești, inițial prin cele două războaie mondiale, și apoi prin deportarea în Uniunea Sovietică și emigrarea in Germania. Din comuna Biertan au fost deportate 147 persoane, din care 12 nu au rezistat greutăților, murind în Siberia. După deschiderea granițelor în 1990 , emigrarea sașilor nu a mai putut fi oprită. În perioada 1991-1992 au emigrat din Biertan în jur de 500 de persoane, azi trăind aici mai puțin de 100 de sași.

Biografie:

Salzer J. Michael, Der königlich freie Market Bierthälm in Siebenbürgen, Wien,1881

Waldemar Seraphin: in Birthälmer Briefe nr.12/1997