Biserica fortificată din Copșa Mare, ghid de vizitare și urcare în turn
Biserica fortificată din Copșa Mare este biserica evanghelică fortificată a satului, ridicată pe o pantă în estul localității, în comuna Biertan, județul Sibiu, iar Copșa Mare este cel mai mic dintre cele trei sate ale comunei. Biserica nu are program de vizitare afișat, așa că vizita se aranjează printr-un singur telefon, la Claudia Derzsi, +40 757 839 420, iar tot atunci afli și cât să îți rezervi pentru vizită, fiindcă durata se stabilește odată cu ora. Este singura biserică fortificată din comuna Biertan în care vizitatorii pot urca în turn, iar de pe platforma clopotniței se vede tot satul, cu casele lui colorate. Despre sat și despre ce mai are de arătat citești pe pagina dedicată satului Copșa Mare.
Ghidul de mai jos ia lucrurile în ordinea în care le decizi, adică programarea și drumul, urcarea în turn, cele trei clopote și oamenii care le-au repornit, apoi planul de vizită. După partea practică urmează cronologia construcției, fortificarea navei și a corului, zidul de apărare, ușa sacristiei din 1519 și interiorul bisericii, cu altarul și cu orga.
Cum programezi vizita, cu un singur telefon
Biserica fortificată din Copșa Mare nu are program de vizitare afișat, iar accesul se face pe bază de programare telefonică, la Claudia Derzsi, +40 757 839 420. Într-un sat atât de mic acesta este felul în care funcționează lucrurile, fiindcă biserica o deschide un om care vine cu cheia atunci când știe că ajungi, iar un telefon dat cu o zi înainte face exact cât ar face un afiș la poartă.
Sună înainte de a porni la drum și cere, în același apel:
- ziua și ora la care poți ajunge, plus confirmarea că vine cineva să deschidă;
- accesul în turn, cerut explicit, fiindcă este motivul principal pentru care se face drumul până aici;
- numărul de persoane, dacă vii cu un grup, ca vizita să fie pregătită ca atare;
- cât să îți rezervi pentru vizită, ca să îți așezi restul zilei în comună în funcție de răspuns.
Dacă ți se schimbă planul pe drum, sună din nou și mută ora, fiindcă la capătul celălalt al telefonului este un om care își face timp special pentru tine. Din același motiv, anunță și dacă renunți, iar dacă ajungi mai devreme decât ai spus, așteaptă la poartă fără să grăbești pe nimeni.
Cum ajungi la Copșa Mare și unde parchezi
Accesul se face prin comuna Biertan, iar adresa bisericii este înregistrată pe drumul comunal DC24, care intră în sat. Distanța rutieră dintre Biertan și Copșa Mare nu este publicată consecvent, așa că verific-o pe hartă înainte de plecare. Despre comună și despre celelalte sate ale ei citești pe pagina dedicată comunei Biertan.
Dacă vii pe jos, cei 7 km dintre Biertan și Copșa Mare sunt distanța pe traseul Via Transilvanica, care trece chiar prin sat, și nu au legătură cu distanța pe șosea, așa că nu confunda cele două cifre atunci când îți calculezi ziua. Cetatea bisericească stă pe o pantă în estul satului, deci nu o căuta în centru, fiindcă se vede de la distanță tocmai pentru că este ridicată deasupra caselor.
La fața locului găsești parcare pentru autovehicule și parcare pentru autocare, plus toalete și un punct de belvedere. Dacă nu vii cu mașina, deplasările scurte între satele comunei se rezolvă cu taxiul local.
| Cum vii | Ce trebuie să știi |
|---|---|
| Dinspre Biertan, cu mașina | pe drumul comunal DC24, care duce direct în sat; distanța pe șosea nu este publicată consecvent |
| Pe jos, pe Via Transilvanica | 7 km de la Biertan pe traseu, altă rută și altă cifră decât drumul cu mașina |
| Cu autocarul | parcare pentru autocare la fața locului, alături de cea pentru autovehicule |
| Fără mașină | taxiul local acoperă deplasările între satele comunei |
Urcarea în turn, singura din cele trei biserici fortificate ale comunei
Copșa Mare este singura biserică fortificată din comuna Biertan în care vizitatorii pot urca în turn, așa că, dacă vezi în aceeași zi și biserica fortificată din Biertan, și biserica fortificată din Richiș, aici este locul în care urci.
Turnul clopotniță a fost construit în jurul anului 1450 și a primit atunci drum de strajă, adică galeria de circulație de sub acoperiș pe care se mișcau apărătorii de la o gură de tragere la alta, plus un acoperiș piramidal care se vede de departe. Este cea mai veche piesă de apărare a ansamblului, ridicată cu aproape un secol și jumătate înaintea zidului de incintă.
La faza târzie de fortificare, clopotnița a mai primit o platformă suplimentară, iar de pe ea se vede și astăzi tot satul, cu casele lui colorate așezate pe vale. De sus se citește și clădirea în sine, fiindcă abia de acolo vezi limpede cât de mult trece acoperișul corului peste cel al navei.
Datele urcării propriu-zise nu sunt publicate, nici numărul de trepte, nici câte niveluri parcurgi, nici eventualele restricții de acces, așa că le lămurești la telefon, odată cu ora. Indiferent de răspuns, trei lucruri merită pregătite dinainte:
- Încălțăminte cu talpă aderentă, fiindcă urci pe scări de lemn într-un turn medieval, nu pe o scară de bloc.
- Aparatul foto sau telefonul cu bateria încărcată, pentru privirea de ansamblu de pe platformă.
- Întrebarea despre acces, pusă la telefon când programezi, nu la poartă, ca să știi din timp dacă urcarea intră în vizită.
Cele trei clopote și clopotul din 1550 care bate la fiecare deces
În turn atârnă trei clopote, iar cel mare, datat 1550, este cel mai vechi din biserică și, ca obiect, este mai vechi decât zidul de apărare din jurul ei. El bate o jumătate de oră în ziua în care moare un sas al satului și din nou în momentul înmormântării, oriunde în lume l-ar prinde moartea, chiar dacă îngroparea are loc la mii de kilometri de turn.
Obiceiul se ține și astăzi, la fel cum se ținea când satul era plin de sași, iar anul turnării, 1550, este chiar perioada în care comunitatea a trecut la luteranism, așa că el bate de la începutul bisericii evanghelice din Copșa Mare până acum. Dacă ajungi în sat într-o astfel de zi și auzi clopotul mare bătând îndelung, aceasta este explicația.
Clopotul mic a fost donat în jurul anului 1930 de un sătean repatriat din Statele Unite, care s-a întors acasă cu banii strânși peste ocean și i-a dat pe un clopot. Al treilea, clopotul foarte mic din fața balustradei, este clopotul școală, cel cu care erau chemați copiii sași la lecții, iar dimensiunea lui spune singură pentru ce distanță a fost gândit, adică pentru câteva ulițe, nu pentru tot satul.
Toate trei se văd de aproape dacă urci, fiindcă atârnă în turnul în care se intră, iar aceasta este singura biserică din comună unde poți sta lângă ele. Mecanismul care le pune în mișcare a fost reparat, așa că marchează din nou orele și sferturile de oră, iar satul își poate citi ora după turn. Această funcție de ceas este cu totul distinctă de bătaia de la moarte, care nu ține de mecanism, ci de o hotărâre a comunității, luată o dată și respectată de atunci încolo.
Sabine și Max Reither, oamenii care au repornit clopotele
Mecanismul a fost reparat din inițiativa și pe cheltuiala a doi germani, Sabine și Max Reither, care lucrează la biserica din Copșa Mare prin asociația Pro Groß Kopisch, al cărei nume este chiar numele german al satului. Ei nu trimit doar bani din Germania, ci vin în sat și pun mâna pe lucru, iar intervențiile lor sunt cele care au ținut clădirea întreagă în ultimii ani: sacristia a fost consolidată de urgență în 2017, iar bolta în 2019, adică exact cele două părți a căror cedare ar fi tras după ele restul. Tot ei au dus la capăt repararea mecanismului de clopote și de ceas, cu specialiști chemați pentru asta, așa că astăzi clopotul mare bate ora, iar un clopot mai mic bate sfertul și jumătatea de oră, ceea ce înseamnă că un om care lucrează în grădină știe cât este ceasul fără să intre în casă după telefon.
Munca lor nu este plătită de nimeni, iar banii nu vin de la stat. Întrebați cât i-a costat până acum, răspund că au cheltuit cam cât pentru o mașină nouă și bună, sumă strânsă din asociație, din donații ale sașilor plecați și din buzunarul lor. Înainte de a descoperi Copșa Mare călătoreau mult prin lume, cu atât mai ușor cu cât ea a lucrat o vreme ca traducătoare, iar de când au dat peste sat își petrec aici tot timpul liber.
Nu toată lumea din sat s-a bucurat de la început. Un sătean s-a urcat în clopotniță și a înfășurat un ciorap de lână în jurul limbii clopotului mare, fiindcă îl deranja bătaia. Sabine și Max au scos ciorapul, iar omul s-a obișnuit cu clopotele, ca tot satul.
Plan de vizită: ce vezi și în ce ordine
Tabelul de mai jos îți dă ordinea în care merită parcurs monumentul, de la poartă până sus, iar durata unei vizite o stabilești la telefon, odată cu ora, fiindcă nu este publicată.
| Etapa | Ce vezi |
|---|---|
| 1. Curtea și incinta | zidul de apărare și turnul nord-estic, cu amprentă pătrată, pe două niveluri |
| 2. Exteriorul bisericii | nava supraînălțată, cu guri de tragere, și corul al cărui acoperiș depășește nava cu 11 m |
| 3. Ușa sacristiei | ancadramentul renascentist datat 1519 și relieful cioplit pe el |
| 4. Interiorul | altarul clasicist care a înlocuit în 1854 altarul vechi, plus orga din 1799 |
| 5. Clopotnița | cele trei clopote, între ele clopotul mare din 1550 |
| 6. Platforma turnului | satul întreg de sus și așezarea cetății pe pantă |
Lasă turnul la final, fiindcă abia de sus înțelegi cum stă cetatea pe pantă și cum se așază satul sub ea, după ce ai văzut deja curtea, zidul și interiorul. Panourile de interpretare și materialele explicative de la fața locului nu sunt documentate public, așa că întreabă la telefon dacă vrei să vii pregătit.
Satul atestat în 1283 și prima biserică de pe pantă
Localitatea Copșa Mare, întemeiată de coloniști sași, este atestată documentar în 1283, iar prima construcție religioasă de pe pantă a fost o bazilică gotică cu trei nave și cu turn pe latura de vest, ridicată la începutul secolului XIV. Biserica a fost sfințită romano-catolică, iar în jurul anului 1550 sașii transilvăneni au devenit luterani, prin Reforma inițiată de Martin Luther, așa că același edificiu a trecut de la un cult la altul fără să își schimbe zidurile.
Silueta bisericii se mulează pe formele de relief ale pantei, ceea ce explică de ce ansamblul fortificat se vede de departe și de ce pare, privit din drum, o parte din deal, nu ceva așezat peste el.
| Anul | Ce s-a întâmplat |
|---|---|
| 1283 | prima atestare documentară a localității |
| începutul secolului XIV | bazilică gotică cu trei nave și turn pe latura de vest |
| în jurul anului 1450 | turnul clopotniță, cu drum de strajă și acoperiș piramidal |
| 1519 | ancadramentul renascentist al ușii sacristiei |
| 1526 | mărirea părții centrale a bisericii |
| în jurul anului 1550 | trecerea sașilor transilvăneni la luteranism |
| sfârșitul secolului XVI | zidul de apărare și turnul de pe colțul nord-estic |
| 1605 | satul și biserica sunt jefuite de trupele secuiești |
| 1802 | cutremurul care avariază grav biserica |
| 1827 | demontarea turnului de pe colțul sud-vestic |
| 1832 | remedierea elementelor afectate de cutremur |
| 1854 | demontarea altarului vechi și înlocuirea lui cu altarul de azi |
Cum a fost transformată biserica în cetate, nava și corul
Proporțiile pe care le vezi din curte nu sunt cele ale unei biserici, ci ale unei clădiri care a fost transformată pas cu pas în fortificație. Colateralele, adică navele laterale mai joase care flancau nava principală și care includeau turnul de vest, se deschideau spre ea prin arcade cu arcuri frânte; la fortificare au fost demolate, iar arcadele au fost zidite, ceea ce a lăsat în urmă o singură navă compactă, mai ușor de apărat.
Zidurile de deasupra navei principale au fost apoi supraînălțate și prevăzute cu guri de tragere, în timp ce corul a primit o absidă 5/8, adică închiderea poligonală a altarului formată din cinci laturi dintr-un octogon, și a fost supraînălțat cu un nivel fortificat. De aici vine cel mai vizibil detaliu al siluetei: acoperișul corului îl depășește pe cel al navei cu 11 m. Corul a mai primit și un etaj suplimentar, cu portițe, astfel încât partea de răsărit a bisericii a ajuns să funcționeze ca un turn de sine stătător.
Anul reținut pentru mărirea părții centrale a bisericii este 1526, însă fazele de construcție ale acestei biserici sunt documentate inegal, iar pentru lucrările de la cor și de la incintă mai circulă și reperele 1510, 1519 și 1797, fără ca vreunul dintre ele să le înlocuiască limpede pe celelalte. Pentru un monument despre care s-a scris atât de puțin, asta înseamnă că anii pe care îi găsești într-un ghid sau altul pot să difere fără ca vreunul să fie o invenție. Un studiu istoric și arhitectural al bisericii a fost totuși realizat de Ioana Rus, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pentru documentația de restaurare a monumentului.
Zidul de apărare, turnul nord-estic și ce s-a demontat între timp
La sfârșitul secolului XVI a fost ridicat zidul de apărare, iar pe colțul nord-estic s-a construit un turn cu amprentă pătrată, pe două niveluri, prevăzut cu mașiculiuri asemănătoare celor de la biserica fortificată din Biertan, adică deschideri practicate în consola planșeului, prin care apărătorii puteau lovi vertical atacatorii ajunși la baza zidului. La ce a folosit incinta se vede din ce a urmat la mai puțin de două decenii după ridicarea ei: în 1605 satul și biserica sunt jefuite de trupele secuiești conduse de Ștefan Bocskai.
Zidul urmează panta și închide biserica pe toate laturile, însă ce vezi azi în curte este o versiune redusă a cetății construite atunci:
- Turnul de pe colțul sud-vestic a existat și el, așa că incinta avea cel puțin două turnuri de colț, nu unul, iar acesta a fost demontat în 1827.
- Cămările pentru provizii, ridicate de localnici de-a lungul zidului, țineau la adăpost hrana comunității, după tiparul obișnuit al cetăților țărănești săsești, în care incinta era și depozit, nu doar apărare; ele au fost demontate în a doua jumătate a anilor 1900.
- Spațiul gol de lângă zid, pe care îl traversezi ca să ajungi la ușa bisericii, este exact locul în care stăteau cămările, iar curtea largă de astăzi este consecința demontării lor, nu o alegere de la început.













Ușa sacristiei din 1519 și ancadramentul ei renascentist
Ancadramentul ușii sacristiei are trăsături renascentiste și este datat 1519, ceea ce îl face elementul cu datarea cea mai sigură din tot monumentul, fiindcă anul stă săpat în piatră, nu dedus din stilul zidăriei sau din comparația cu alte biserici. Pe ancadrament este cioplit un relief reprezentând Mielul Domnului cu cruce și steag.
Sacristia din spatele ușii are două niveluri, cu o capelă la nivelul al doilea, și păstrează din construcția inițială bolta stelată, adică bolta ale cărei nervuri desenează o stea pe tavan, împreună cu traforuri de piatră lucrate fin. Sunt printre puținele elemente rămase de la începutul secolului XVI exact acolo unde au fost puse, iar ancadramentul a trecut, la locul lui, și prin cutremurul din 1802, și prin schimbarea altarului din 1854, adică prin cele două momente care au modificat cel mai mult interiorul.
Interiorul: cutremurul din 1802, altarul din 1854 și orga lui Samuel Maetz
În 1802 biserica a fost grav avariată de un cutremur, iar elementele afectate au fost remediate abia în 1832, deci la treizeci de ani distanță. Reparația a ținut clădirea, însă nu a salvat tot ce era înăuntru.
Vechiul altar a fost demontat în 1854 și s-a pierdut. Este descris ca având panouri pictate cu scene din viața Mântuitorului și a fost înlocuit în același an cu un altar în stil clasicist, adică în stilul care reia formele arhitecturii antice, cu coloane și fronton, cel pe care îl vezi și astăzi, cu șase coloane corintice și o coroană barocă. Dintre ornamentele plastice ale nișei centrale s-au salvat o reprezentare a Mântuitorului și doi îngeri, restaurați recent, care se află azi în biserica parohială luterană din Sibiu și sunt considerate ca provenind din atelierul lui Tilmann Riemenschneider.
Orga de astăzi a fost construită în 1799 de Samuel Maetz, un maestru din Biertan, ceea ce înseamnă că instrumentul nu a venit de la un constructor adus de departe, ci dintr-un atelier al comunei, și că a intrat în biserică cu doar trei ani înaintea cutremurului care a zguduit clădirea. Starea ei de conservare este proastă, cu claviaturile degradate, așa că privește-o ca pe o piesă de patrimoniu care își așteaptă rândul, nu ca pe un instrument care se aude. Pe ansamblu, interiorul este rezultatul secolului XIX așezat într-o carcasă gotică fortificată, iar contrastul dintre altarul cu coloane și zidurile groase cu guri de tragere este lucrul care se observă primul, imediat ce intri pe ușă.
Întrebări frecvente despre vizitarea bisericii fortificate din Copșa Mare
Cum se vizitează biserica fortificată din Copșa Mare?
Biserica nu are program de vizitare afișat, iar vizita se aranjează prin programare telefonică, la Claudia Derzsi, +40 757 839 420. Sună cu o zi înainte sau în dimineața plecării, stabilește ziua și ora și confirmă că vine cineva să deschidă.
Se poate urca în turn la Copșa Mare?
Da, și este singura biserică fortificată din comuna Biertan unde se poate, iar de pe platforma clopotniței se vede tot satul. Cere accesul explicit atunci când suni, așa cum arată și secțiunea despre turn.
Cât durează vizita la biserica din Copșa Mare?
Durata tipică nu este publicată, așa că o stabilești la telefon, odată cu ora. Planul de vizită de mai sus îți dă ordinea etapelor, ca să nu ratezi turnul dacă ai un interval scurt.
Se poate ajunge la biserică cu căruciorul sau cu scaunul rulant?
Informația despre accesibilitate nu este publicată, iar cetatea stă pe o pantă în estul satului, ceea ce contează pentru ultima bucată de drum. Sună la +40 757 839 420 înainte de plecare și întreabă direct ce se poate parcurge.
Se pot face poze în interiorul bisericii?
Regulile de fotografiere nu sunt publicate, așa că întreabă la telefon când programezi vizita sau la fața locului, înainte de a scoate aparatul.
Ce altceva pot vedea în comuna Biertan în aceeași zi?
Celelalte două sate ale comunei încap în aceeași zi, așa că poți continua cu Biertan sau cu Richiș și cu biserica lui fortificată. Pentru masă găsești locuri în comună, la gastronomie, iar dacă rămâi peste noapte ai cazări în satele comunei.